Meniu principal:
Editoriale
Nem tudom
Virgil Diaconu
Articol publicat în Numărul 137 | 3 iunie 2011 |
Cota de credibilitate a Parlamentului României este de mult sub genunchiul broaștei. Minciuna, fariseismul, lipsa de bun simț, avariția, încălcarea cu ostentație alegii, a făcut ca românii să mai aibă o încredere în aleșii lor de doar 5%. Nu a existat în istorie o așa cotă mică de credibilitate.
E de cartea recordurilor, modul cum parlamentarii noștrii au reușit, fără se se chinuie, să fie huliți de un popor întreg. Marți, iubiții noștri aleși au încercat să dreagă un pic din greața care ne-a cuprins vis a-vis de domniile lor. Marți, 17 mai 2011, deputații au respins legea învățământului la litera în care copii noștri erau obligați să învețe istoria și geografia țării, în alte limbi decât cea română.
O tresărire de orgoliu sau un rigor mortis? Trebuie să avem răbdare și să așteptăm și alte gesturi pentru a ne convinge că pacientul nu e mort. Ce e drept ai noștri și-au revenit puțin pe la colțuri, tot de frica faptului că vin alegerile din 2012 și, după ce și-au făcut aproape toate jocurile pe spinarea oaspeților de etnie maghiară, în bunul nostru obicei (a se vedea istoria alianțelor noastre), întoarcem armele ca să arătăm poporului că noi salvăm țara de maghiarizare.
Repet, este bine că nu cedăm la șantajul politic sau, dacă doriți, schimbul politic, trădare contra privilegii, dar oare acest gest nu are tot un substrat urât mirositor? Pentru că, din păcate, nu mai avem încredere în nici un gest al derutaților noștri. De fapt, nici măcar nu îi mai putem înțelege. Atunci când vor veni ca să ne ceară iarăși voturile sper să avem puterea să le spunem: "Nem tudom" pe românește!