Ziarul Obiectiv - judetul Calarasi

Roşia Montană, un proiect bun pentru România

Articol publicat în Numărul 152 | 14 octombrie 2011 |

Marius Lotrea

În ultima perioadă am tot auzit vorbindu-se despre Roşia Montană, despre exploatarea aurului aflat aici, cu păreri pro şi contra, dezbateri, conflicte duse până la nivel politic etc. Pentru că un astfel de subiect nu te poate lăsa indiferent, am citit suficient de multe lucruri vizavi de acest proiect intitulat Roşia Montană şi derulat de Gabriel Resources pentru a-mi face o părere. Opinia mea deja se contura în favoarea realizării acestui proiect însă aveam unele rezerve vizavi de beneficiile pe care statul român le poate avea. Mi-am risipit toate îndoielile în urma unei vizite la Roşia Montană.

Exploatarea se va face conform ultimelor norme de mediu internaţionale şi ale UE
Pentru că m-am declarat din start adeptul acestui proiect voi aduce şi argumentele pentru care cred că exploatarea carierei de la Roşia Montană trebuie să înceapă cât mai repede. Gazda noastră a fost Cătălin Hosu, manager de comunicare. Acesta ne-a explicat pe larg despre proiect dar şi despre mult criticatul proces de leşiere a aurului cu cianuri. Deoarece aurul se găseşte astăzi în particule foarte mici în compoziţia rocii, companiile miniere trebuie să folosească substanţe chimice pentru a-l extrage din minereu. Cianura este una din puţinele substanţe cu proprietăţile chimice necesare extragerii aurului în condiţii de siguranţă şi eficienţă. După mai bine de 100 de ani de folosire a cianurii în industria minieră, se cunosc foarte bine modalităţile de utilizare şi neutralizare a cianurii astfel încât riscurile pentru oameni şi mediu să fie minime. În fiecare an se produce o cantitate de 1,4 milioane de tone de cianură în întreaga lume, din care 13% este utilizată în procesarea aurului, restul de 87% se foloseşte în diverse industrii precum producţia de mase plastice, adezivi, produse de ignifugare, cosmetice, produse farmaceutice, industria alimentară.
Cianura nu este o substanţă periculoasă în condiţiile în care este folosită conform normelor stricte de protecţie. În cazul proiectului minier de la Roşia Montană, RMGC asigură, prin procesul tehnologic şi planul de management al cianurilor, siguranţă deplină a folosirii acestei substanţe. Planul de management al cianurilor pentru proiectul Roşia Montană a fost elaborat în conformitate cu Codul Internaţional de Management al Cianurilor (ICMC - www.cyanidecode.org) şi a fost revizuit de specialişti de renume internaţional.

Statul nu are bani să proceseze aurul
Mulţi dintre noi sunt tentaţi să creadă că la Roşia Montană aurul se scoate pur şi simplu din munte, sub formă de pepite. Fals. Aurul se află în particule minuscule în roca ce trebuie sfărâmată iar în urma unui proces extrem de complex şi costisitor se obţine aurul. Cam 1,5 g la tona de piatră. Toată tehnologia, cu cheltuielile premergătoare exploatării (de strămutare, cercetare arheologică, conservare, etc.) şi apoi de ecologizare ajung la 2 miliarde de dolari. Bani pe care statul român nu îi are. Concesionând cariera, statul va câştiga fără să investească niciun leu. Câştigurile sunt extrem de importante şi pe termen lung. Planul de afaceri al proiectului minier prevede beneficii totale de peste 4 miliarde de dolari pentru economia României. Dintre aceştia, 1.8 miliarde USD vor intra direct la bugetul de stat. Aceste fonduri sunt constituite din dividendele obţinute de statul român, care deţine 19.3% din acţiunile companiei RMGC, redevenţe plătite de RMGC, precum şi alte taxe şi impozite achitate direct către bugetul statului, local, regional şi naţional. Restul de 2.4 miliarde USD reprezintă bani cheltuiţi în România pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. Aceste sume reprezintă o investiţie directă în economia României şi vor ajunge la forţa de muncă, întreprinzătorii şi companiile româneşti ce vor furniza produse şi servicii pentru RMGC, în faza de construcţie şi cea de operare. Investiţia necesară pentru a realiza proiectul minier de la Roşia Montană este de aproximativ 1.7 miliarde de dolari. Din aceştia, aproximativ 400 milioane au fost deja investiţi de RMGC. Faza de construcţie va mai aduce încă 876 milioane de dolari, iar diferenţa de aproximativ 500 milioane este planificată a fi cheltuită în fazele de dezvoltare şi în cea de închidere a minei. Planul de afaceri, realizat luând în calcul un preţ mediu al aurului de 900 dolari/uncie (1 uncie=31,1034 g) şi al argintului de 12,5 dolari/uncie, duce la un profit net al companiei Roşia Montană Gold Corporation de 1.9 miliarde USD, din care Gabriel Resources va incasa dividende nete de 1.3 miliarde USD.

Ecologiştii...
Scopul pentru care unele persoane, destul de puţine la număr ce-i drept, au început această luptă, este unul obscur, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Spun asta deoarece în cazuri grave de distrugeri ale mediului din România nu s-a înregistrat nicio reacţie echivalentă. Şi mă refer la defrişările masive de păduri tot din Munţii Apuseni. Nu am văzut nicio pancartă pe care să scrie "OPRIŢI DEFRIŞĂRILE DIN APUSENI!" În afară de demersurile Pro Tv-ului, nu am mai văzut şi alte luări de poziţie. Dezastrul acolo va fi mult mai mare, pentru că nimeni nu va investi un leu pentru a se reveni la starea iniţială. La Roşia Montană totul va fi urmărit de la început până la sfârşit. Din unele surse, se pare că unele ONG-uri sunt finanţate de George Soros. Ca să înţelegeţi puţin despre ce e vorba, trebuie ştiut că aurul acum are o valoare de piaţă de 1.800 de doalri/uncie, adică de două ori mai mult decât au calculat cei de la RMGC când au întocmit previziunile economice. În plus, primele prospecţiuni geologice arătau că la Roşia Montană se găsesc 1 milion de uncii de aur în această zonă. Neinteresant şi nepericulos. Ultimele prospecţii au arătat însă că sunt 15,8 milioane de uncii de aur, adică în jur de 480 de tone. Deja piaţa aurului a intrat în fibrilaţie. Orice tonă nouă de aur care întră pe piaţă în perioada următoare duce la scăderea preţului aurului. Ori George Soros este cunoscut ca un fervent speculator pe bursă. Niciun investitor de acest gen nu doreşte ca acţiunile lui să scadă şi atunci acţionează... Despre biodiversitate... trebuie spus că aici carierele sunt deja existente, deci mediul nu are foarte mult de suferit, tam tamul care se face fiind nejustificat. De exemplu, apele din zonă sunt poluate aici de mii de ani (de exemplu cantitatea de fier este de 67 de ori mai mare) datorită numeroaselor galerii săpate în munte încă de pe vremea dacilor şi a romanilor, iar apele sunt roşii (probabil de aici şi numele). Statul român nu a reuşit să facă nimic în acest sens nici înainte, nici după 1989, iar de organizaţii care să se lupte pentru ecologizarea apelor nu am auzit. Roşia Montană Gold Corporaţion construieşte în acest moment o staţie de epurare care să cureţe aceste ape. Apropos, dorind să aflăm şi argumentele taberei care se opune am batut la uşa sediului unui ONG de ecologişti aflat la Roşia Montană. Deşi era luni ora 13.00 acesta era ÎNCHIS.

Proiectul Roşia Montană trebuie văzut exact aşa cum este el, ca o investiţie, cu beneficii uriaşe pentru Romania. Sloganurile fals naţionaliste acoperă, ca de 20 de ani încoace, interesele unor grupuri mici de oameni. În anii 90 se striga intens "Noi nu ne vindem ţara"... Nu am vândut-o noi, au dat-o alţii degeaba în schimbul şpăgilor de milioane de dolari. Industria României a ajuns la fier vechi iar terenurile aferente vândute de şmecheri. Aceia, sunt în mare parte, îmbogăţiţii de astăzi. E momentul să nu repetăm greşeala!