Ziarul Obiectiv - judetul Calarasi

Remember Liga a IV-a

Articol publicat în Numărul 163 | 27 ianuarie 2012 |

Mai este puţin timp până când preşedintele Caţaros va suna adunarea delegaţiilor echipelor afiliate campionatului pe care cu onor îl prezidează în vederea stabilirii ultimelor detalii pentru reluarea întrecerilor. Până atunci, am să trec în revistă performerele din cele trei serii care alcătuiesc Liga IV.

• Cronica Seria A

Chirnogi nu, Sohatu da

Impresia generală a celor care urmăresc fotbalul din această serie a fost că Sohatu a jucat peste aşteptări în turul de campionat şi cele două etape din retur. Ferindu-mă de exagerări, să înţelegem câte ar mai avea de învăţat Teo Cartan în privinţa atitudinii faţă de proprii jucători şi faţă de propriile interese. Surprinzător, deşi infinit mai cunoscută, Victoria Chirnogi s-a chinuit să scoată în anumite jocuri rezultate care nu corespund aşteptărilor domnului Checiu. Jurnalele olteniţene nu s-au sfiit să laude, ba şi să încurajeze formaţia chirnogeană, elogiind-o chiar şi atunci când rezultatele nu i-au fost favorabile. După înfrângerea suferită la Podul Pitarului se scria: "Nu este capăt de drum. Golul a fost primit dintr-o greşeală individuală." Să ne imaginăm ce s-ar mai fi oţărât acele ziare dacă Chirnogiul ar fi terminat nedecis sau ar fi pierdut un joc la domiciliu, cu un adversar, să zicem, scuzând comparaţiile, Mitreni sau Crivăţ. Ce critici şi ce ironii am mai fi putut citi? Mă rog, în această serie se joacă alt fotbal, tocmai că exista o altă mentalitate, un mod de a judeca mai senin şi mai îngăduitor regulamentul, o spun cu părere de rău, chiar din partea celor care trebuie să o aplice şi cu un accent doar pe jumătatea plină a paharului, nu neapărat şi obsesiv pe cea goală. În schimb, în ciuda rezultatelor favorabile obţinute de Viitorul Sohatu, despre trupa lui Teo Cartan s-a scris puţin şi mai de grabă în treacăt. Rubricile de spot au mers până acolo încât au considerat-o rareori o candidată cu pretenţii la câştigarea seriei. Numai că opiniile adversarilor, pe care în dese ori i-am văzut râzând cu gura până la urechi, dau recunoaştere că Sohatu e totuşi o echipă bună şi că ştie să reacţioneze atunci când se afla în dificultate. În marea lor majoritate, aceste opinii sunt indreptăţite pentru că, urmare a improvizaţiilor făcute de Teo Cartan în lotul echipei s-au văzut în meciurile mai grele din deplasare. Atunci Viitorul Sohatu a oferit jocuri bazate pe mingi lungi care au survolat linia mediană a adversarului mizând pe experienţa atacanţilor. În primele 10 etape ale turului şi-a dominat clar adversarii, chiar i-au redus la tăcere. Meritul îi aparţine în exclusivitate lui Teo Cartan care nu s-a sfiit să coboare la nivelul gazonului, să atenţioneze şi să încurajeze jucătorii pentru a schimba raportul de forţe în favoarea echipei sale. Din păcate, formaţia sohăţeană nu a reuşit întotdeauna să conserve rezultatele de pe tabelă pentru că jocul a suferit pierzând astfel prilejul unor victorii mult mai clare. I-a rămas meritul, deloc neglijabil de a se fi dovedit egală unui adversar de calibrul Victoriei Chirnogi, recomandată de un lot cu jucători din Liga a III-a. Sosită în 2008 în liga lui Cataros pe post de victimă sigură, parcă propunându-şi să scape cât mai ieftin, Sohatu a răsturnat după numai un an, toate calculele hârtiei. În fond, ce mare lucru a făcut această echipă? A jucat finala Cupei României cu Phoenix Ulmu la Călăraşi, care echipă a câştigat barajul judeţean şi care s-a impus în barajul interjudeţean promovând în Liga a III-a. Per ansamblu, în acest tur, rezultatele l-au mulţumit pe Teo Cartan care şi-a văzut echipa campionă de toamnă-iarnă. În măsura în care Cartan şi compania îndrăznesc de acum să viseze la calificarea în play-off, acest deziderat trebuie confirmat de evoluţiile ulterioare din returul campionatului. Altminteri, el va rămâne o amintire plăcută şi atât. Sohatu merită elogiată deoarece a îndrăznit să sară pragul psihologic al statutului pe care-l are dar trebuie avertizată că greul abia urmează. Dacă vrea performanţe şi promovare.

• Cronica Seria B

Super Fundulea şi extra Lehliu

Pentru cât de mult l-au înjurat pe Noni, pseudofanii Victoriei Lehliu ar trebui să se auto suspende de la privilegiul de a urmări cel puţin jocurile pe teren propriu. Aşa cum cei care se pretind sponsorii echipei şi care la un moment dat îi refuzau aducerea unor jucători cu care să-şi întărească lotul echipei, acum sunt datori să-şi ceară scuze publice pentru performanţele obţinute de Noni. Singurul supravieţuitor, alături de Alin Ploieşteanu, din parcursul magic al echipei din Lehliu în acest tur de campionat, Vali Tudorache, a făcut câteva meciuri extraordinare. A strâns din dinţi, a ignorat jignirile şi a răspuns tuturor prin jocul prestat la mijlocul terenului. Aşa cum Vasilescu a demonstrat, dacă mai era nevoie, că nu e doar o eternă speranţă a fotbalului lehlian ci şi un mare fotbalist. Ei, împreună cu ceilalţi coechipieri, coordonaţi de pe margine de Noni, au readus ceva din spiritul şi farmecul ce părea pierdut din peisaj o dată cu pasiunea domnului Pătârlăgeanu, mult timp artizanul acestei echipe. Dar despre acest subiect am mai putea vorbi numai şi numai dacă neînţelegerile de neînţeles pe axa Jecu-Ploieşteanu-Noni se vor fi soluţionat. Până atunci se poate vorbi despre confirmarea faptului că domnul Iacomi a construit şi la Lehliu o echipă de temut, care nu trebuie nicidecum minimalizată indiferent pe ce teren joacă. Progresul Fundulea s-a autodepăşit din toate punctele de vedere şi a scos din acest tur de campionat rezulatate de senzaţie care l-au mulţumit pe cel care sprijină personal această echipă. Dorobanţu merită aceste rezultate. El, cu vorba lui molcomă cu state vechi în Fundulea, a strâns o sumă de individualităţi într-o formaţie adevărată şi a reuşit lucruri extraordinare, într-o perioadă în care mulţi, chiar dintre cei apropiaţi lui erau sceptici în privinţa rezultatelor. Este liderul incontestabil al seriei, a strâns cele mai multe puncte, s-a impus în toate derby-urile, indiferent unde le-a discutat şi datorită spiritului de echipă, a mobilizării şi a atitudinii jucătorilor merită urmarită în continuare. De fapt şi de drept, sunt singurele echipe din această serie cu potenţial tehnic şi financiar care vizează accederea în play-off, câştigarea barajului judeţean şi de ce nu statutul de nou promovată în Liga a III-a.

• Cronica Seria C

Modelu sau Independenţa... Pe cine mizaţi?

Este întrebarea ce se citeşte pe buzele iubitorilor de fotbal din această serie. Mai ales după victoria surprinzătoare obţinută de echipa lui Sandu Bărbosu în cea de-a doua etapă a returului, 0-1, chiar pe terenul contracandidatei sale la Independenţa. Cele două mari rivale au "arestat" toţi jucătorii de valoare din judeţ şi se bat doar în meciurile directe. Nu vreau să deranjez pe nimeni, dar celelalte echipe din campionat nu prea contează sau nu contează deloc. Ca şi o camparaţie, Modelu şi Venus sunt pentru această serie ce sunt Dinamo şi Steaua pentru Divizia A. Bat recorduri după recorduri de invincibilitate, de goluri marcate într-un meci, într-un sezon de victorii consecutive şi aşa mai departe. Întrebarea de mai sus va persista cu siguranţă şi în 2012, deşi foştii "granzi" Dunărea Grădiştea şi Spicul Roseţi, altadată campioane judeţene, nu mai controlează competiţia care e organizată de Cataros. Cine e mai bună? Modelu sau Venus? Modelu adună 500 de oameni la fiecare meci indiferent unde joacă, dar nu are de mult timp propriul stadion. A "colecţionat" de fiecare dată când a putut jucători de valoare din judeţ dar nu a reuşit până în prezent să construiască o echipă care să mulţumească îndeajuns pretenţiile primarului Dobre. Venus a terminat pe locul 2 la final de 2011 şi se poate lăuda cu o echipă omogenă, ce are în componenţă câţiva jucători experimentaţi Scăieţeanu-Catană-Porumbel, dar jocul echipei nu mai aduce lumea la stadion cum o facea altadată. A pierdut surprinzător locul 1 şi titlul de Campioană de toamnă. A investit masiv în transferurile din vară şi a reuşit să formeze un nucleu de jucători care la comanda lui Zeciu, coordonat de Slic şi impulsionaţi de la "oficială" de primarul Anghel au învăţat să joace împreună, să se ajute în momentele dificile şi să se dedice culorilor cluburilor. Mai nou, am impresia că Modelu-Independenţa se va disputa în acest retur şi la nivelul conducerilor, nu numai pe terenul de joc. Cine va reuşi o campanie bună de transferuri în primăvară, cine va opta pentru stabilitate la nivelul băncii tehnice, cine îşi va menţine omogenitatea în echipă, cine se va pregăti fizic cum trebuie, cine va reuşi să-şi atragă fanii la stadion şi cine se va gândi şi la viitor, va fi adevărata învingătoare a sezonului 2011-2012. Care va fi în stare de aşa ceva, va fi în opinia sa şi a iubitorilor de fotbal din serie, noua campioană judeţeană.