Ziarul Obiectiv - judetul Calarasi

Despre arbitri si arbitraj (IV)

In cadrul cursurilor de instruire periodica a arbitrilor de fotbal de la noi din judet, una din temele careia eu i-am acordat o maxima importanta a fost pregatirea mentala de dinaintea fiecarui joc de fotbal pe care urma sa il arbitrez. In fotbalul romanesc, si cu precadere in cel judetean, arbitrii au un rol foarte important in asigurarea desfasurarii normale a jocului. Pentru a-si duce misiunea la bun sfarsit, arbitrii nostri calaraseni au nevoie de o pregatire temeinica, complexa si constanta, din punct de vedere teoretic si fizic.

Arbitrul – judecator, dirijor, regizor
Daca atat pregatirea fizica cat si cea teoretica au un rol insemnat in evolutiile generale ale arbitrilor atunci cand arbitreaza, tot la fel de insemnat mi se pare a fi si rolul pregatirii psihologice dinaintea fiecarui joc de fotbal. Arbitrii nostri de fotbal au si ei calitatile si defectele specifice omului de rand. Avand o instruire aparte, caracteristica activitatii fotbalistice, ei trebuie sa fie posesorii unor calitati care, insumate, sa determine personalitatea fiecaruia dintre ei ce se prezinta la examenul saptamanal din iarba, acolo unde arbitreaza si nu are voie sa ramana corijent (suspendat) sau repetent (exclus), ca in cazul altor examene de la scoala sau facultate, acolo unde mai pot fi repetate. Arbitrul este o personalitate careia regulamentul de fotbal ii confera prerogative superioare, el fiind in dreptunghiul verde de joc singurul judecator, ale carui decizii nu mai pot fi atacate de nimeni, ele fiind executorii si definitive. Ca sa fiu mai explicit am sa dau doua exemple. In anumite cazuri petrecute pe terenul de joc, arbitrul poate fi comparat cu un judecator, care are in fata persoana care a gresit si dupa legile in vigoare hotaraste pedeapsa care i se cuvine. Numai ca hotararea judecatorului din cate cunosc eu poate fi atacata si sub alte forme, putand in final sa ramana aceeasi sau sa se modifice. In arbitraj, oricat de buna sau rea ar fi decizia (hotararea) arbitrului, referitor la abaterile si greselile petrecute pe terenul de joc care conduc in final la rezultatul jocului, nu o mai poate schimba nimeni. In alte cazuri, arbitrul este comparat cu un dirijor al unei orchestre sau poate cu un regizor de teatru, care vegheaza ca instrumentistii sau actorii sa-si interpreteze corect rolurile sau partiturile. Comparand munca regizorilor sau dirijorilor cu rezultatul muncii arbitrului, din pacate, nu se mai poate schimba in bine decat atitudinea privind maniera de arbitraj din jocurile viitoare. De ce spun acest lucru? Pentru ca daca nereusita unui spectacol de teatru nu are consecinte cu implicatii ulterioare, nereusita arbitrului in fotbal devine agravanta prin fortele sociale care sunt angajate intr-un joc de fotbal. In concluzie, in arta pot exista dirijori sau regizori mediocri, dar in fotbal arbitri cu astfel de calificative nu au ce cauta. De aceea, arbitri in opinia mea trebuie sa aiba acea insusire nativa care se cheama inteligenta. Inteligenta nu este intotdeauna apanajul posesorilor de diplome. Spre deosebire de vointa, inteligenta este nu numai dupa parerea mea, o calitate nativa a unui arbitru bun. De cele mai multe ori, inteligenta unui arbitru se manifesta prin capacitatea de anticipare a unei faze grele sau prin rapiditatea in care un arbitru se poate adapta la imprejurari noi. Toate acestea il fac pe arbitru sa fie capabil pentru a putea reactiona spontan in situatii grele ivite in timpul unui joc de fotbal si de a lua decizii corespunzatoare. Vreau sa mentionez faptul ca inteligent nu poate fi calificat numai arbitrul care nu greseste, pentru ca este omeneste a gresi. Inteligent este si arbitrul care greseste cat mai putin, dar intotdeauna neesential in economia unui joc de fotbal.

Una din calitatile importante ale arbitrului trebuie sa fie vointa care se poate manifesta prin curaj
Aceasta presupune ca arbitrul sa fie gata oricand sa conduca un joc, sa aplice litera si spiritul regulilor de joc in egala masura pentru ambele echipe, de a lua cea mai dreapta decizie, sa fie capabil sa infrunte eventualele critici din timpul sau dupa terminarea jocului ale uneia sau alteia din echipele participante, sa poata infrunta chiar amenintarile sau insultele unor spectatori patimasi, intr-un cuvant, vointa trebuie sa exprime unitatea dintre constiinta si activitatea practica cu fluierul sau fanionul din terenul de joc. Prezenta arbitrului la cativa metri de lupta jucatorilor cu mingea creaza siguranta si le da acestora increderea ca, indiferent cine greseste, arbitrul va face dreptate, cu toate ca tot ei sunt aceea gata mereu sa reactioneze, simtindu-se mereu nedreptatiti fata de decizia arbitrului. Din experienta mea de arbitru am inteles ca vointa arbitrului dea face dreptate in cele 90 de minute de joc nu trebuie niciodata despartita de curajul de a lua cele mai drastice decizii indiferent impotriva carui jucator sau echipe o face. Insa am mai inteles si un alt lucru: acela ca a fi curajos ca arbitru de fotbal intr-un joc nu trebuie sa fii si arogant.
Curajul unui arbitru se poate manifesta in trei situatii.
1. INAINTE DE INCEPEREA JOCULUI. Numai cine a arbitrat stie cu cate persoane vine in contact un arbitru. Fiecare din acestea vrea sa-i castige arbitrului bunavointa in diferite moduri. Ei bine! Din cate cunosc putini arbitri de la noi din judet au avut curaj sa ceara AJF sa nu mai fie delegati la jocuri in diferite localitati, aratand si motivele pentru care cer acest lucru.
2. IN TIMPUL JOCULUI. Am arbitrat multe jocuri in care au fost numeroase cazuri extreme de eliminari in primele minute. In alte jocuri am acordat lovituri de la 11 metri in ultimile 2,3 minute, atunci cand scorul era egal, impotriva echipei gazda, sau nu am acordat goluri. Toate aceste decizii le-am luat sub imperiul curajului subordonat regulamentului, indiferent de echipa, de jucatori, de timpul de joc ramas si de consecintele ulterioare. Cine m-a vazut arbitrand poate sa confirme acest lucru. De aceea pun o intrebare cati din arbitri calaraseni au in aceste timpuri curajul sa ia asemenea decizii?
3. DUPA JOC. Putini sunt aceea care, daca nu au fost ajutati corespunzator da catre brigada de arbitri dau dovada de fayr-play dupa joc. De aceea arbitri trebuie sa dea dovada de curaj dupa joc si sa intampine cu fruntea sus toate apelativele mai putin ortodoxe sau nu la adresa lui. Dupa opinia mea in campionatul nostru calarasean daca un arbitru doreste sa faca performanta trebuie sa aiba mare curaj. As vrea sa repet, insa, ca arbitri nostri nu trebuie sa confunde curajul cu abuzul de putere, cu aroganta, ci numai aplicand in mod uniform regulamentul de fotbal care e singura lui carte de capatai. Personal, nu am fost niciodata sanctionat pentru curaj si nici pentru aplicarea regulamentului, dimpotriva, am avut mari necazuri cand, datorita tratarii cu superficialitate a unui joc, nu am aplicat regulamentul asa cum trebuia. In calitatea mea de observator am vazut multi arbitri care fac unele concesii sau se abat de la regulament deoarece se tem de consecintele ulterioare ale deciziilor lor.
Arbitrii trebuie sa aiba vointa de a infrunta orice situatie delicata sau periculoasa
Din proprie experienta pot afirma ca aproape nici un arbitru nu se teme de jucatori pentru ca, in general, acestia sunt sanctionati pentru greselile savarsite. Cand insa publicul spectator de pe stadioanele judetene reactioneaza vehement, unii dintre arbitrii nostri incep sa se teama, nu mai au aceeasi constanta in decizii gandindu-se la eventualitatea unor incidente care sa le puna in pericol integritatea fizica corporala sau la nota pe care i-o vor acorda observatorii. De aceea, este necesar ca arbitrii sa aiba vointa de a infrunta orice situatie delicata sau periculoasa de pe terenul de joc. Repet, cine doreste sa ajunga in Liga a III-a trebuie sa aiba o forta de caracter deosebita. Numai aceasta creeaza personalitatea unui arbitru bun si se manifesta de obicei prin modul sau de comportare si prin atitudinea sa in diferite imprejurari la jocurile pe care le arbitreaza. O alta calitate importanta pe care un arbitru trebuie sa o aiba este aceea de a avea capacitatea sa ia deciziile intr-un calm desavarsit. Spun acest lucru pentru ca din experienta mea am constatat ca faptul de a sti sa fii calm este intotdeauna necesar arbitrului pentru asigurarea unei bune desfasurari a manierei sale in terenul de joc pe timpul celor 90 de minute de joc. Un arbitru care intra pe teren sigur pe el, transmite aceasta incredere si arbitrilor asistenti. Odata jocul inceput modul de exprimare al arbitrului, gestica lui trebuie sa asigure intelegerea necesara intre echipele care iau parte la joc. Daca arbitrul uita acest lucru si da dovada de nervozitate va transmite jucatorilor si spectatorilor starea lui de spirit. Deci numai arbitrul singur trebuie sa gaseasca solutia optima pentru a-si echilibra temperamentul si pentru a putea sa se adapteze cu calm la fazele ivite in timpul jocului. Imi permit sa le dau un sfat tuturor arbitrilor calaraseni. In zadar vor incerca sa se impuna prin aceste calitati enumerate pana acum de mine daca nu vor avea capacitatea de a stapani situatiile din joc. In caz contrar, prestigiul, si personalitatea lor vor avea de suferit. Succesul in acesta grea meserie se obtine numai pe baza regulamentara, iar bunele aprecieri trebuie sa constituie o mobilizare si un imbold pentru o pregatire continua catre un nivel mai superior. Sunt sigur ca pe toti arbitri ii bucura o apreciere magulitoare atunci cand presteaza un arbitraj fara repros, dupa cum la fel ii intristeaza criticile care le sunt adresate atunci cand gresesc. De aceea le recomand sa fie sinceri cu ei insusi atunci cand au gresit si sa caute impreuna cu colegii cu care a arbitrat si cu observatorul care i-a asistat cauza care a condus la acele greseli si sa evite repetarea acestora in jocurile urmatoare. Cu cate vor cunoaste mai bine, cu atat vor arbitra mai bine. Este bine sa tina cont mereu de parerile observatorilor, chiar daca nu toti au fost arbitri sa aprecieze in mod pozitiv criticile pe care acestia le-o fac, chiar daca nu le convine. Mi-as dori ca toti arbitri din corpul judetean sa nu inceteze nici un moment sa-si dezvolte personalitatea punand accent pe vointa, pe curaj, pe taria de caracter si pe capacitatea de reactie care trebuie sa o aiba in timpul oricarui joc de fotbal. Sa fie convinsi mereu ca talentul lor in arbitraj trebuie completat cu temeinice cunostinte specifice regulamentului de fotbal indispensabile unui arbitru bun. Nu in ultimul rand ii rog sa nu uite celelalte laturi ca solidaritatea colegiala (sa nu-si critice colegii), antrenamentul individual sau colectiv, care le vor asigura succesul, dar mai ales longevitatea in arbitraj.
In incheiere, imi exprim speranta ca am fost inteles in incercarea mea iar experienta mea in arbitraj va deveni folositoare tuturor arbitrilor calaraseni interesati.