Ziarul Obiectiv - judetul Calarasi

PARALELE INEGALE

Celuloza

Virgil Diaconu

Era prin anii `78 -`79, eram licean, iar echipa de fotbal a Calarasiului se numea Celuloza. Jucau pe atunci Postelnicu zis „Bombonaru”, Sandu, Vangheaua, Vasilut, Roibu, Costea, Catana si multi altii, care pentru noi, pustanii, reprezentau esenta mandriei calarasene. Intr-o zi, in timp ce visam frumos pe la 7 dimineata, un zgomot de pe centru, in fata actualei Primarii, ma trezeste din somn. Ies pe balcon, cu ochii carpiti de somn, si ce credeti ca vad? Vreo 500 de rapidisti cantau de mama focului RAPID-GIULESTINA, cu talangi si tobe! Nu-mi venea a-mi crede ochilor! Echipa cu care tine tata, Rapid, venise in micul nostru targ, cu un intreg alai (se vorbea ca au venit pe locomotiva). Cine a mai dormit? S-a dus dracu’ somnul meu de frumusete, cu tot cu serialul de la 9.00, „Toatele panzele sus”. Echiparea si fluieratul de adunare al prietenilor! Am plecat in gasca pe la 7.30, nespalati pe ochi si cu paianjeni pe ei, si la stadion direct. 10 lei biletul, dar, surpriza: stadionul plin! Vreo 12.000 de spectatori deja umplusera stadionul. Am gasit loc pe undeva pe la tribuna a doua, pe randul de jos, langa tabela dinspre gara (cine mai are, ca noi, doua tabele?). La Rapid jucau Manea (actualul antrenor), Bartales, Zalupca, Ionita (actualul antrenor cu portarii), iar antrenor era raposatul Valentin Stanescu, ce mai, echipa cu staif, proaspat retrogradata in seria B si candidata sigura la promovare (avea sa promoveze Petrolul Ploiesti, in schimbul gazelor pentru combinatul CSC). Noi, cum ne stiti, in stare de orice. Si asa a si fost. In minutul 5, reintorsul acasa Costea (machidon care la Poli Iasi era poreclit „Spaniolul” - locul 2 in clasamentul golgheterilor, dupa Dudu Georgesu, si cel mai bun marcator din istoria Iasiului), suteaza din lovitura libera de la 18 metri in stanga lui Ionita si explodam: 1-0 pentru Celuloza. Eram mandri de nu ne incapeam in piele. Asa s-a si terminat meciul. I-am condus la gara, iar apoi am umplut restaurantul Dunarea pana seara tarziu. Cam asa era pe-atunci, multa veselie, multa prietenie si multa mandrie locala.