Ziarul Obiectiv - judetul Calarasi

Alexandru Munteanu (ex-jucător Dunărea Călăraşi): "În fotbalul judeţean se mimează inteligenţa!"

Articol publicat în Numărul 139 | 17 iunie 2011 |

Mircea Brânduşă

Sandu Munteanu - "Găină" cum îl cunoaşte iubitorul fotbalului judeţean, s-a detaşat complet de sportul care l-a consacrat, despre care spune că este anapoda şi în cadere liberă din punct de vedere valoric. Vorbeşte încet dar convingător şi are detaşarea omului liber, fără nici un interes. "Nu mai sunt fotbalist acum!" , şochează încă din startul interviului. Dar, ulterior m-a făcut să-i înţeleg motivele din cauza cărora fotbalul a rămas doar ca o amintire plăcută pentru el. Şi pentru că este rapidist de-al meu!

Rep: Sandule, te mai poate readuce cineva sau ceva în fotbal? Ai dispărut de câţiva ani din peisaj... Ce se întâmplă?
A.M.: E clar că se poate, dar ar fi foarte greu în prezent. Sunt prea liniştit aici unde lucrez. Ca să faci ceva în fotbalul judeţean trebuie să ai relaţii şi să mergi din când în când la... Bucureşti... la ăia marii, iar acest lucru pe mine nu prea mă mai tentează. Şi până la urmă, nu vezi că nici acolo nu mai sunt lucrurile aşa cum ar trebui să fie. Nu mai sunt normale! Nivelul scade pe zi ce trece. Noi, aici la judeţ suntem prea mici pentru a face performanţă!

Rep: Care crezi că este cauza scăderii nivelului despre care vorbeşti?
A.M.: Cel puţin în fotbalul judeţean, se întâmplă acest lucru din cauză că unii mimează că finanţează echipele iar alţii mimează că fac totul pentru cluburile lor. Toţi au interese meschine şi se ascund în spatele performanţei, dând vina pe terenuri, pe condiţii de pregătire, pe arbitrii sau pe cine mai ştie ce.

Rep: Crezi că fotbaliştii de azi din liga judeţeană mimează şi ei că joacă?
A.M.: Poate că sunt unii care fac treaba asta, dar nu este vina lor. Este vina celor care i-au inclus şi i-au legitimat la echipe. Este vorba de mentalitatea fiecăruia. De valoarea lor. Dacă lucrurile erau normale, ei erau prin Liga a III-a şi cu asta basta. Aşa s-au trezit dintr-o dată fotbalişti şi profită de şansa asta. Nu ţi se pare normal să fie aşa?!

Rep: ?i se pare diferită situaţia din prezent, ca selecţie a jucătorilor mă refer, faţă de vremea în care jucai tu?
A.M.: Păi, ca să ajung unde am ajuns, am făcut eforturi multe, inclusiv familale. Nu mai spun de cele sportive: antrenamente, cantonamente prelungite, deplasări. Şi eu spun că am mai prins câteva zile bune la viaţa mea cât am jucat fotbal. Ca să ajung la trialul lotului de juniori naţional şi la echipele unde am jucat, a trebuit multă muncă. Acum joci un meci, dai un gol şi eşti la lot. Sau joacă titular unul care poate să mai vină sa joace doar cu mine în parc, că n-are unde în altă parte.

Rep: Apropo de performanţe, ce ai făcut tu pentru fotbal, sportul pe care l-ai iubit atât de mult şi pe care l-ai jucat cu atâta pasiune?A.M.: Am făcut "ceva" performanţe la Mediaş, acolo unde timp de cinci sezoane, 90-95 am jucat alături de mari fotbalişti Biro, Roşca, Puştai, ?iglariu. Apoi la Dunărea am prins trei sezoane 95-97, unde am reuşit ce-a mai bună clasare locul 5 în Liga a II-a şi am încheiat la Mangalia în 98. Vârful carierei mele a fost însă de departe trialul din 86 la lotul naţional de juniori. Neşansa mea a fost că pe acelaşi post exista... Ilie Dumitrescu.

Rep: Doar la echipele mai sus enumerate ai jucat fotbal de performanţă?
A.M.: Nu am vrut să fiu un globetroter. Am jucat la Mediaş din cauza studiilor, la Mangalia pentru serviciu şi la Dunărea pentru că sunt călărăşean. Nu-i de ajuns?!

Rep: Ai prins cei mai buni trei ani la Dunărea. Cum a fost atunci şi cum ţi se pare că arată Dunărea acum?
A.M.: Mamă, când am ajuns în vestiar şi am nimerit lângă Toma, Farin şi lângă toţi greii... Era altceva atunci. Pe vremea aia te duceai la Dunărea şi asta era suficient! Despre ce-i acum, e greu să zic ceva, pentru că nu sunt acolo însă, se pare că Petrescu face treabă bună. Sper să fie înţeles şi să i se acorde sprijin. Poate duce echipa în Liga a II-a.

Rep: Cum era să împarţi acelaşi vestiar cu Farin, Toma, Simion (Coco)? Erau ei singura voce puternică din rândul jucătorilor? Mă refer la conflictul dintre ei şi conducere care a fost mediatizat foarte mult la vremea aceea.
A.M.: Când ajungi la o echipă de nivelul Dunării de atunci, care avea o conducere extraordinară, în spatele căreia stătea ex-ministrul de interne, trebuie să ai un caracter puternic. Doar că exista un respect mai mare pentru ei şi în special pentru Farin care a înscris golul promovării în barajul de la Buzău şi Toma singurul fotbalist călărăşean care a jucat pe Santiago Bernabeu. Ok, au fost momente când poate ţipa la tine Coco, Farin, Toma. Aşa... Şi?! Care-i problema? Până la urmă erau idolii publicului călărăşean.

Rep: Care-i cea mai frumoasă amintire a ta, ca fotbalist?
A.M.: Golul pe care l-am înscris contra echipei FCM Galaţi, actualula Oţelul cred că a fost şi va rămâne ce-a mai plăcută reuşită a mea. Prin acel gol Dunărea a câştigat, s-a clasat pe locul 5, iar FCM Galaţi a pierdut oportunitatea de a promova.

Rep: După ce te-ai lăsat de fotbal, ai îmbrăţişat cariera de antrenor. De ce ai abandonat?
A.M.: Întradevăr am fost pentru o perioadă scurtă (3 ani) antrenorul a două nume în fotbalul judeţean. Steaua Floroaica şi Naţional Călăraşi. Cu ambele echipe am avut rezultate remarcabile. Cu Steaua Floroaica am promovat în Liga a IV-a, cu Naţional am câştigat finala fazei judeţene a Cupei României şi am reuşit să o duc din Liga a V-a în Liga a IV-a. Imediat cum cei doi oameni de fotbal Ionel Tatu de la Floroaica şi Cristi Constantin şi-au retras sprijinul financiar aceste echipe s-au desfiinţat. Acesta a fost motivul care m-a determinat să abandonez cariera de antrenor.

Rep: Ce sentimente încerci atunci când treci pe lângă Municipalul Călărăşean?
A.M.: Când mai trec pe lângă stadion, îmi vin toate amintirile. Lucrurile pe care le-ai făcut ca fotbalist în iarbă nu ai cum să le uiţi. Lumea care mă cunoaşte mă leagă de golul cu FCM Galaţi. Este un sentiment de mare sensibilitate emoţională. Însă acum sunt doar microbist. ?in cu Dunărea şi Rapidul. Asta e situaţia!